Iubitule,
Am plâns. Am plâns în noaptea aceasta pentru că timp de două ore, copiii au plâns deodată. Nu am reușit să îi liniștesc. Nu de data aceasta. Îmi lipsești. Nu pot să nu mă gândesc cum ar fi dacă ai sta aici, pe canapea lângă mine… să îl ții pe unul dintre ei în brațe… sau pe mine.
Copiii dorm acum și pot să îți scriu. Hai să îți povestesc despre ei, despre unul din ei – despre fiul nostru. Îți seamănă atât de mult! Te văd în chipul lui și în felul său de a fi. Te am prin el în fiecare zi. E un viteaz și el la rândul său. Precum “tati”, e calm și tandru și, desigur, aventuros. Dacă îl scap din ochi se cațără în trei clipe în cel mai înalt punct din casă… pe dulap, pe chiuvetă, pe masă. Nici nu știu cum reușește.
I-am spus și lui că ai murit. I-am explicat calm și simplu că tati a murit și e acum în Cer. Desigur, la un an și jumătate era mult prea mic să înțeleagă… totuși i-am explicat. Timp de două săptămâni te-a căutat prin casă. Apoi a încetat.
Zilele acestea i-am spus că seamănă cu tine. A fugit la geam, s-a uitat spre cer și mi-a zis “Tati su”, adică “Tati e sus în cer”. L-am aprobat și l-am îmbrățișat. Apoi cu o față tristă mi-a spus “Jo tati”, adică “Să vină jos tati!”. Ce simplu e în mintea lui! Nu-i așa? Să știi că încă te așteaptă…
Copiii noști cresc cu gândul la tine și cu ochii la cer. E trist, dar s-ar putea să iasă ceva frumos de aici. Mă gândesc la Mateo, la fiul nostru, și la faptul că acum e bărbatul casei. Ce povară mare pentru așa umeri micuți! Totuși, nu greutățile mici formează umeri puternici. Va deveni un om tare! Va fi un neînfricat, sunt sigură!
Azi se împlinesc 5 luni de la moartea ta. Au trecut… nici eu nu știu cum. Am retrăit ziua aceea de nenumărate ori în mintea mea. Ce frumos ar fi fost să aibă un alt final! De fiecare dată când poposesc asupra acelui eveniment am același gând puternic: Dumnezeu e BUN! El nu îmi cere să înțeleg modul în care e bun, ci să cred că e. Îl cred, iubitule… după cum cred că va fi superb când ne vom revedea. De abia aștept!
Cu dragoste și speranță,
Iubita ta
P.S. Copiilor le e dor să îi cari pe umeri.
