Dragul meu,
Ce greu mi-e să nu pot vorbi cu tine! Doare. Oare de unde ești ai putut-o vedea pe Ava, fiica pe care nu ai cunoscut-o? S-a născut la două zile după înmormântarea ta. Fiica ta… cea pe care am crezut că o vom pierde, cea despre care nu știm cum și când a ajuns în pântecul meu, cea pentru care te-ai rugat și a fost vindecată în mod miraculos.
Fetița noastră este o minune! Am născut-o fără dureri, iubitule. În afară de lipsa ta, nu m-a durut nimic când a venit pe lume. Era mică și plăpândă (așa cum e viața) și îți semăna perfect. Vă sărbătoresc pe amândoi dintr-o privire: pe ea pentru că a ajuns cu bine în casa noastră și pe tine pentru că ai ajuns Acasă. Sunt sigură că Cerul e frumos, dar să știi că și ea este!
Fetița aceasta îmi amintește de Cer, iubitule, îmi amintește de tine. Are ochi albaștri, ca partea de sus a unei zile senine. Măcar că nu te are, râde și zâmbește de parcă nu îi lipsește nimic. Mateo suferă fără să știe de ce, Zara înțelege moartea ta și (uneori) plânge, dar Ava… ea s-a născut vindecată. Bineînțeles, resimte lipsa ta... însă pentru ea nu e o rană, ci o cicatrice. Iubita noastră mică e ca o promisiune a faptului că într-o zi noi toți vom avea (doar niște) cicatrici. Desigur, te vom iubi mereu... ne vei lipsi mereu. Mereu ne vom dori “să fi fost aici”, dar rana nu va fi deschisă pentru totdeauna. Știu: timpul nu vindecă, Dumnezeu o face. Îl vom lăsa să o facă, dragul meu… chiar dacă nu îmi pot imagina cum arată vindecarea într-un context ca acesta.
Deși nu v-ați întâlnit, fiica ta te cunoaște. Zara îi spune mereu “Tu nu l-ai cunoscut pe tati, dar am să îți zic eu cum era: tati era puternic și ne căra pe umeri, mă învăța să mă dau pe bicicletă și mă făcea să râd mult în drum spre grădi…”. La rândul meu, îi cânt și îi povestesc despre tine. Îi spun că tati era brav și înțelept, bun și generos. Îi vorbesc despre Cer și toate celelalte lucruri pe care le iubeam împreună. Într-o zi va alege și ea să iubească lucrurile importante. Ce frumoasă va fi! O minune!
Dragul meu, nu încetez să îți duc dorul… deși m-am obișnuit să o fac. Te iubesc!
Cu dragoste și răbdare,
Soția ta
P.S. Mi-e dor să port haine colorate și să râdem colorat împreună.
