Dragul meu,
Suntem în concediu. Cred că e cel mai greu moment de trăit fără tine! Ne lipsești. Îmi amintesc că și pe vremea când erai cu noi, obișnuiam să fugim în lume din când în când. Făceam bagajele și plecam... departe sau aproape, la cinci stele sau în cort, la restaurant sau la o conservă lângă focul de tabără. Conta prea puțin unde, ideea era să rupem ritmul... să ne sărbătorim. De aceea e greu, iubitule! Concediul era locul în care celebram pur și simplu faptul că suntem și că ne iubim. Cum să fiu aici fără tine?
Valurile sunt tot valuri și nisipul e tot nisip. Copiii se bucură și cred că le e mai ușor decât acasă. Ne cade bine să fim împreună... dar lipsa ta se simte puternic. Pot spune însă că nu sunt singură, iubitule! Nu mi-e greu în sensul acesta. Prietenii noștri sunt aici. Oricare dintre ei ar face orice ca lipsa ta să fie cât mai suportabilă. Sunt minunați! Văduvia e, oricum, locul unde se topește orice mândrie. Supraviețuiești dacă ești ajutat... și dacă accepți că nu te descurci fără ajutor. Accept. De altfel, știu ai cui suntem. Cel ce ne are nu va lăsa nerăsplătiți pe cei ce ne ajută! Dumnezeu însuși... Dumnezeul meu le va răsplăti!
Mă gândesc la tine și la faptul că îmi plăcea ca în concedii să fiu în mod special frumoasă pentru tine. Mi-e greu să nu mă reflect în ochii tăi! Aș vrea să mă vezi! Nu mă simt frumoasă când nu ești aici să îmi spui “frumoasa mea”. Desigur, nu e defel o chestiune importantă… e un detaliu… și încă unul trecător. Aleg să nu mă gândesc la asta, ci la toate celelalte lucruri care contează mai mult și se văd mai puțin. Fac ce știu pentru ca atunci când ne vom revedea să mă găsești cu inima mai frumoasă decât m-ai lăsat. Trag nădejde că la rândul lor, copilașii noștri să înțeleagă că inima e locul în care se întâmplă adevărata frumusețe. Sper să o păzească! Le-ai fi fost un bun exemplu. Deși zdrobite și încă fragede, inimioarele copilașilor noștri o să fie într-o zi întregite. Știu asta. Momentan suferă. S-au obișnuit cu gândul că de unde ești, tu nu poți să te întorci… dar nu și cu durerea. Asta nu e o chestiune care trece cu timpul. E ceva ce trebuie vindecat. Aștept… Mă rog… Cred!
E dureros în concediu fără tine… dar ne-am odihnit și ne-am bucurat. Gândul (o anumită parte din el) mi-e tot timpul la tine: tu ai parte de odihnă și de fericire la o dimensiune pe care înțelegerea mea nu o poate cuprinde. Mă bucur pentru tine! Ești un motiv de sărbătoare! Inimile noastre care îți duc dorul se umplu tot mai mult de Cer… de aceea într-o zi vindecarea va fi deplină… atunci vom avea o sărbătoare în oglindă: de ambele părți ale Cerului. De abia aștept!
Cu gândul la tine și la locul în care ești,
Soția ta
P.S. Mi-e dor de tine în valuri… și peste tot.
